Alivancă

„…făcând mama un cuptior zdravăn de alivenci şi plăcinte cu poale-n brâu, chemă pe mătuşa Măriuca a lui moş Andrei la noi şi-i zice cu dragă inimă: – Doamne, cumnăţică – hăi, cum se pot învrăjbi oamenii din nimica toată, luându-se după gurile cele răle! Ia poftim, soro, mai bine, să mâncăm ceva din ce a dat Dumnezeu, să cinstim câte un pahar de vin în sănătatea gospodarilor noştri.”

Aşa vorbea Ion Creangă când îşi amintea despre întâmplarea cu pupăza din tei, iar eu am pornit pe urmele lui ca să aflu mai exact la ce o invita mama sa pe mătuşa Măriuca. Plăcinte cu poale-n brâu am făcut, am şi postat reţeta aici, însă alivancă nu. Continuă să citești Alivancă

Plăcintă pripită (cu brânză dulce)

Este, intr-adevar, cea mai „pripita” varianta pe care am gasit-o la o cautare rapida prin cartile disponibile. Cu aluatul framantat de mai multe ori cu mana, nu poti spune ca termini asa repede, dar fata de alte retete cu 24 (!!!) de foi, aici treaba este mai usoara. Oricum, merita incercata. In casa miroase superb, fara niciun fel de aroma, esenta adaugata, iar rezultatul e delicios.

Continuă să citești Plăcintă pripită (cu brânză dulce)