Balmoș de Bucovina

Am găsit mai multe rețete de balmoș, așa cum am găsit o mare varietate de nume pentru acestă mâncare ciobănească. DEX-ul îmi confirmă că toate variantele sunt la fel de corecte și probabil numele rețetei variază în funcție de timp, regiune, categorie de oameni care o prepară, gospodărie, familie…și așa mai departe. Așadar, veți putea auzi de balmoș, balmaș, balmăj, balmeș, balmuș, balmuj, balmăș, balmaș etc., toate vorbind despre același lucru, despre masa ciobanilor care, folosind ceea ce aveau, au dat naștere unei minuni de mâncari – un amestec de mălai cu preparatele din lapte disponibile, după gustul și inspirația fiecăruia. Lapte bătut, iaurt, smântână, caș, telemea, urdă, jintiță, unt, toate amestecate și fierte împreună cu mălaiul, rezultând o mămăligă mai mult decât gustoasă.

Eu m-am oprit la rețeta de “balmoș de Bucovina”, care, spunea domnul Radu Anton Roman în cartea de unde am cules-o, este “un balmoș greu, cu lăptării multe, grase toate, care numai la stână se poate face cum trebuie, în ceaun cât o fântână, mirosind a fum.”

Cu singuranță avea dreptate, și fără să am pretenția că m-am apropiat cât de cât de modul ideal de preparare, am încercat și eu fără stână și fără ciaun. Rezultatul pe noi ne-a mulțumit, așa că vă prezentăm și vouă ce ne-a ieșit.

Pentru ce se vede în imagini, deci pentru un balmoș de dimensiune medie, am folosit:

  • 300 g mălai;
  • 130 g unt;
  • 700 g smântână;
  • 350 g caș proaspăt;
  • 200 g telemea.

  1. Se pun la fiert smântâna și jumătatea din cantitatea de unt.
  2. Se mărunțește brânza.

3. Când începe să fiarbă smântâna, se presară mălaiul, puțin câte puțin, amestecând mereu.

4. Se adaugă brânza, se amestecă până se leagă totul într-o mămăligă.

5. Se mânâncă fierbinte, cu caș fărâmițat și bucățele de unt.

Așa sună rețeta preluată din cartea de bucate. În plus, eu v-aș mai spune că dacă nu se consumă tot la o masă, este delicios și răcit, tăiat felii și servit în loc de pâine la o altă masă, sau pur și simplu ca o gustare.

În funcție de mălaiul pe care îl folosiți, s-ar putea să iasă prea tare. În cazul meu, așa a fost. Puteți să mai adăugați smântână sau iaurt, pe care le încalziți înainte, până când mălaiul fierbe și ajungeți la consitența dorită.

Sursa: Radu Anton Roman, “Bucate, vinuri și obiceiuri românești”, Ed. Paideia, București, 2001.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *