Borș de miel

Să spunem că săptămâna trecută a fost săptămâna mielului. Zilele trecute, friptura de miel mocănească (rețeta aici), iar astăzi, borșul de miel. Eu personal am “descoperit” carnea de miel de numai câțiva ani. Până atunci, nici nu vroiam să aud de miel, oaie, berbec, fie că era vorba despre carne sau doar lactate. Dar gusturile se pare că se schimbă și acum aș putea spune că ciorbele de miel se numără printre preferatele mele.

Mă și gândeam de ce în restaurantele “tradiționale” se găsește foarte rar carne de miel, oaie, berbec. Și noi tradițional am mâncat și altceva în afară de porc, pui și eventual, vită (pe care, că tot veni vorba, tradițional nu prea am folosit-o la ciorbițe. Eu una, nu îmi aduc aminte ca bunicii mei să fi făcut vreodată ciorbă de văcuță. De miel, în schimb, în fiecare an). Și atunci? De ce restaurantele care se numesc tradiționale nu depun un efort minim pentru a pune în meniurile lor și preparate mai puțin comune. Eu sunt sigură că nu ar rămâne neconsumate.

Pentru această rețetă am folosit:

  • carne de miel cu oase (nu știu exact cantitatea. Să fi fost vreo jumătate de kg);
  • 2 rădăcini de păstârnac mici;
  • 1 morcov mare;
  • o țelină medie;
  • 1 ceapă roșie + una albă;
  • o jumătate de dovlecel;
  • o mână (mai mare) de tăiței;
  • un gălbenuș de ou;
  • 1 pahar de smântână;
  • 750 ml borș;
  • 1 legătură de pătrunjel;
  • 1 legătură de leuștean.
  1. După ce ați tăiat bucățile de carne (de data aceasta, am avut bucăți mai mari, cu oase cu tot), le-ați curățat de pielițe, le-ați spălat bine, acestea se pun la fiert în apă clocotită. După ce au fiert câteva minute, eu am schimbat apa și le-am pus din nou în altă apă clocotită, dar curată. Nu fac mereu acest lucru, ci numai atunci când mi se pare că apa capătă o culoare neplăcută. De obicei, atunci când fierb miel, vită sau organe. La carnea de pui de exemplu, nu mie se pare necesar.

2. Cât timp carnea fierbe, vă puteți ocupa de legume. Eu le-am tăiat cam așa:

3. După ce carnea a fiert până începe să devină fragedă și să se desfacă ușor de pe oase (la mine a durat o ora și ceva), se adaugă și legumele, care se fierb cel mult 30 de minute. Dovlecelul, ceapa, chiar mai puțin. Oricum, dacă faceți o cantitate mai mare puteți lua în calcul că până se va răci, legumele mai au mult timp să se înmoaie în apa fierbinte. Părerea mea, mai bine le fierbeți mai puțin decât prea mult. Am găsit în unele cărți rețete în care se spune că legumele se adaugă în supe/ ciorbe la scurt timp după ce a fost adăugată carnea și se fierb împreuna. Eu nu înțeleg de ce să fierbi niște legume până nu mai rămâne nimic din ele. Este clar că legumele și carnea au timpi de fierbere diferiți.

4. Cu câteva minute înainte să opriți ciorba, se adaugă și o mână de tăiței, care se fierb conform indicațiilor de pe ambalaj. Dacă ați reușit să faceți tăiței de casă, este minunat. Odată cu tăițeii, se adaugă și borșul care a fost și el fiert înainte. Ca să urmărim evoluția borșului meu, după ce am adăugat și tăițeii, arăta așa (puțin cam tristă, dar se va înveseli până la final):

5. Gălbenușul de ou se amestecă cu smântăna și apoi se adaugă câteva polonice de zeamă fierbinte din ciorbă.

6. În ciorbă se adaugă oul și smântâna. Nu se mai pune pe foc.

7. La sfârșit, leușteanul și pătrunjelul.

Și rezultatul final…

Să aveți poftă!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *