Salată de icre de crap gata în 5 minute

…cu tot cu tocatul cepei, scoaterea sâmburilor din măsline şi storsul lămâiei…dacă aveţi puţină dexteritate. Dacă nu, mai adăugaţi câteva minute. Nu prea multe. Ideea este că puteţi să obţineţi un mic dejun, prânz, cină, gustare sănătoasă, făcută de dumneavoastră, în numai câteva minute. Eu tot insist pe aceste mâncăruri care se pot prepara acasă foarte simplu, în loc să le cumpărăm de la magazin gata făcute şi să plătim pe ele prea mulţi bani. Măcar de ar fi numai aici problema, însă pe lângă faptul că sunt scumpe, de cele mai multe ori calitatea lor lasă mult de dorit. Să luam numai exemplul salatei de icre, fiindcă rafturile magazinelor sunt pline de tot felul de sortimente, pentru toate buzunarele, însă, din păcate, prea puţine sunt acelea care nu ne pun sănătatea în pericol.

Continuă să citești Salată de icre de crap gata în 5 minute

Salată de vinete cu maioneză

Nu puteam vorbi despre reţete româneşti fără să amintesc şi de o salată de vinete. Urmează sezonul lor, acele luni în care cu greu găseşti o casă de români unde să nu se pregătească cel puţin de câteva ori acest fel de salată, bineînţeles, de fiecare dată purtând amprenta celui ce o pregăteşte. Sper însă ca numărul caselor despre care vorbesc să nu fie în scădere, ca mâncărurile tradiţionale româneşti să nu piardă teren din cauza invaziei de reţete, combinaţii, condimente, gusturi, experienţe internaţionale. Eu am ales să vă prezint o reţetă “ca pentru voinici”, cu smântână şi maioneză, varianta simplă, vegetală, lasând-o pentru zilele de post. Continuă să citești Salată de vinete cu maioneză

Salată de boeuf (de post)

O salată de boeuf….fără boeuf. Știu ca “boeuf” în limba franceză înseamnă “vită”, dar se pare că nu este un fel de mâncare franțuzesc. Însă totuși se spune că ar fi fost inventată de un bucătar francez, pe nume Lucien Olivier, care în a doua jumătate a secolului al XIX-lea a deschis un restaurant în inima Moscovei, iar această salată avea să devină preparatul simbolic al restaurantului. Salata domnului Olivier era făcută din vânat, prepeliţe, crabi şi caviar și se orna cu felii de ou, maioneză, cartofi fierţi şi castraveţi muraţi în oţet. Rușii o numesc așadar “salata Olivier”, italienii “insalata russa”, iar noi, românii o cunoaștem sub denumirea de “salată de boeuf” și nu este sărbătoare în casele noastre dacă pe masă nu avem și un bol cu așa ceva.

Continuă să citești Salată de boeuf (de post)

Salată de țelină cu maioneză vegetală din nuci (de post)

Această rețetă o pot încadra cu succes în categoria marilor mele descoperiri. Nu atât datorită salatei în sine, cât datorita acestui sos care o…desăvârșește…cred ca acesta este cel mai potrivit cuvânt. Seamănă foarte mult cu o maioneză, dar ceva mai sofisticată și cel mai important…este vegatală. Deci până se termină postul puteți să o folosiți în o mie și una de variante: peste orice alte legume, crude, fierte, coapte, ca sos lângă un pește (pentru că urmează marile sărbători cu dezlegare la pește), sau dacă vreți, pur și simplu întinsă peste niște felii de pâine prăjită.

Continuă să citești Salată de țelină cu maioneză vegetală din nuci (de post)

O salată de vinete ca o zacuscă (de post)

Dacă nu v-ați preparat zacusca toamna trecută, puteți și acum, în miez de iarnă, să pregătiți ceva foarte asemnănător, având la bază legume congelate sau conservate. Dacă nu dispuneți de ele în congelatorul și cămara proprie, le găsiți din belșug pe rafturile magazinelor și chiar nu sunt de ocolit. Salata seamănă izbitor de mult cu o zacuscă, numai că în loc să desfaceți un borcan ca să o mâncați, trebuie să o gătiți. Are și avantajele ei: o poți prepara oricând dorești iarna și scapi astfel de teama că se alterează prin cămară.

Continuă să citești O salată de vinete ca o zacuscă (de post)