Gem de afine cu sfecla rosie

Imi aduc aminte prima data cand am gustat un gem de dovlecel facut de matusa mea. Mi s-a parut de-a dreptul delicious. Nu stiu daca pentru ca era atunci ceva ce nu mai mancasem niciodata, sau pentru ca mi s-a parut cel putin ciudat sa faci gem dintr-o leguma (in mintea mea de copil atunci, gem si dulceata nu se puteau face decat din fructe), cert este ca acel gust s-a intiparit cumva in mintea mea si a devenit amintire din copilarie. Stiti cum se intampla cu niste mici detalii nesemnificative care din nu stiu ce motiv isi lasa amprenta in amintirile noastre pentru totdeauna? Asa imi amintesc eu acum vorba matusii la nedumerirea mea legata de gemul de dovlecel, ca si cand ar fi fost o vorba cu un foarte profund sens “Se poate face gem din orice are pulpa”. Daca v-am adus un mic zambet pe buze, ceea ce vroiam sa va spun cu aceasta introducere este de fapt ca tocmai de acest lucru mi-am amintit cand am gustat si gemul meu cu sfecla rosie. Am folosit destul de putin zahar, iar cu ajutorul sfeclei si bineinteles al afinelor dulci, am obtinut un gem foarte dulce. Am fost atat de incantata de rezultat incat cu siguranta vor urma si alte gemuri indulcite mai mult cu sfecla rosie sau morcovi decat cu zahar.

Va voi da cantitatile folosite de minte. Le puteti ajusta si mai puteti adauga zahar daca doriti mai dulce, insa va pot spune ca iese foarte dulce si asa.

  • 4 kg afine (eu am folosit afine de cultura);
  • 700 g zahar brut;
  • 1 sfecla rosie mare.

Ca mod de preparare, nu difera de alte gemuri. Aveti nevoie de putin timp, dar nu sunt multe lucruri de facut. Dupa ce se spala fructele, se pun intr-un vas si deasupra lor se presara zaharul. Dupa cum spuneam, mie mi s-a parut gemul destul de dulce si data viitoare as incerca cu mai putin zahar si ceva mai multa sfecla. Gustul ei este foarte subtil, asa ca gemul tot de afine va fi si nu veti avea senzatia ca mancati sfecla pe paine. Fructele cu zaharul se lasa de seara pana dimineata pentru a isi lasa putin suc, apoi se pun la fiert. Mai intai la foc mare, pana incepe sa fiarba, apoi la foc cat mai mic. Se amesteca din cand in cand, pentru a nu se lipi. Cand zeama incepe sa scada, adaugati si sfecla rasa pe razatoarea mica. Cu afinele mi se pare ca se potriveste de minune pentru ca nu schimba culoarea gemului, cel de afine fiind oricum de un mov intens. Se fierbe pana devine o masa omogena si fructele nu mai plutesc in suc. Eu, ca sa imi dau seama cand gemul este gata, folosesc metoda mamei mele, care mi se pare cea mai buna. Se ia o lingurita de gem si se pune pe farfurie, apoi se asteapta sa se raceasca, dupa care se inclina farfuria. Daca gemul nu mai curge ca un lichid si este vascos, atunci este gata. Eu cred ca am fiert gemul vreo 2 ore. Cu cat puneti mai putin zahar, cu atat va fi nevoie sa fierbeti mai mult. Insa cu atat va fi si mai gustos si mai sanatos. Mie cel putin nu mi-au placut niciodata gemurile care au mai mult gust de sirop de zahar decat de fructe. Din cantitatile de mai sus eu am obtinut aproximativ 3 kg de gem.

Dupa ce gemul este gata, se pune in borcane. Cu cat mai fierbinte, cu atat mai bine. Contribuie la etanseizare. Pentru ca eu gemurile le fac cu putin zahar sau deloc si nu folosesc niciun fel de conservant, dupa ce borcanele se racesc, le si sterilizez (am mai povestit aici despre asta). Puteti fi siguri ca gemul va tine asa si mai multi ani. Numai capacele de la borcane sa nu va tradeze.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *