Sfaturi practice – ep. 10: Mierea de albine – medicament sau otravă? Depinde ce cumperi

Despre miere se spun multe: că este un supraaliment, ca poate fi medicament utilizat cu succes pentru multe afecțiuni, că în diverse combinații (cu fructe, cu alte produse apicole, cu usturoi), face minuni, ca are multiple beneficii atât pentru uz intern, cât și pentru uz extern, fiind foarte bună și pentru piele sau păr. Toate acestea și nu numai sunt lucruri adevărate, testate de mine și de mulți alți, cu câteva condiții însă: mierea să fie miere, să fie crudă și nu mai veche de un an. E, aici șade problema noastră! Majoritatea produselor vândute sub denumirea de miere, fie de fapt sunt altceva, numai miere nu, fie au suportat unele procese sau au fost păstrate în condiții necorespunzătoate, lucruri care le afectează serios calitățile. Din păcate, foarte mulți oameni nu știu cum trebuie să arate mierea adevărată, cum trebuie păstrată, cum să recunoască mierea naturală și se lasă ușor păcăliți de producătorii care atât așteaptă pentru a ne băga pe gât fără nicio remușcare produsele lor falsificate.

Va las mai jos cateva cuvinte mai mult decat utile, “compuse” de sotul meu, mic apicultor (ca activitate, nu ca dimensiune).

“Prin definiţie, mierea este “substanţa dulce produsă de albine melifere din nectarul florilor sau din secreţiile care provin din părţi vii ale plantelor sau care se găsesc pe acestea, pe care le culeg, le transformă şi le combină cu substanţe specifice şi le înmagazinează în fagurii din stup”.

Mierea poate proveni din nectarul florilor şi din mana produsă de purici (mierea de mană), şi este produsul doar al albinelor.

Nu putem deci folosi cuvântul ,,miere” pentru a desemna produse obţinute prin hrănirea albinelor cu zahăr industrial şi nici produsele dulci provenind de la insecte, altele decât albina meliferă, ca de exemplu meliponele sau bondarii. (sursa: „Api-manual Pro-Apicultura p113”).

Cele spuse mai sus sunt in teorie, caci in practica, e mai trist. Conform unui buletin de analize postat de Agrointel.ro, preluat de la Romapis, situatia e jalnica in supermarket:

In tabelul de mai sus s-a analizat mierea de salcam si se refera doar la o parte dintre marcile prezente in magazine. Si daca pe eticheta mai scrie cu litere miiiici, putin lizibile: „Cupaj de miere UE si nonUE” atunci fugiti, ca aceea nu este miere, ci otrava.

Deci…cum recunoastem si de unde luam o miere buna? Pai de la o persoana de incredere care are stupi. Si daca nu stim niciuna, atunci hai sa va dau cateva sfaturi!

In primul rand nu cumparam mierea care sta expusa la lumina de orice fel pentru o perioada mai mare. Stupul are ferestre? Va zic eu ca nu are si ca in interiorul lui e bezna – albinele stiu de ce. Sub actiunea luminii mierea nu sufera transformari fizico-chimice, dar isi pierde din proprietatile curative.

Mierea pastrata de albine in fagure este un produs lichid (cu mici exceptii). În momentul recoltării de către apicultor, mierea este în general, perfect fluidă. Apoi, datorita diversilor factori, pe care nu ii detaliem aici, mierea cristalizeaza, fara a-si pierde proprietatile.

Cele mai populare sortimente de miere specifice tarii noastre sunt: rapita, floarea soarelui, poliflora, tei, salcam, mana. Mierea de rapita cristalizeaza cel mai repede, iar mierii de mana ii trebuie un timp mai indelungat pentru a cristaliza – mai mult de un an.

Cu cat temperatura scade, cu atat cristalizarea mierii are loc mai rapid. Deci daca vedem iarna pe taraba, in piata, la 2-3 grade miere lichida, e o problema cu acea miere. Bineinteles cu cat temperatura scade, cu atat creste vascozitatea mierii. O miere la 35 grade e mai lichida ca aceeasi miere la 5 grade, chiar daca inca nu a cristalizat. Cristalizarea trebuie sa fie uniforma, sa se produca in toata masa mierii, nu trebuie sa fie zone lichide si zone solide in ambalaj. Nu va sfiiti sa cumparati miere cristalizata. Prin incalzirea mierii procesul de cristalizare poate fi inversat: mierea redevine lichida, dar acest proces nu e pe gratis.

In miere, dupa recoltare, incepe sa apara un produs care „iti da la ficat” cum ar zice unii: hidroximetil-furfurol sau furfural, pe scurt HMF – toxic pentru ficat. Daca este pastrata in conditii corespunzatoare, concentratia acestuia este neglijabila si mierea poate fi consumata in perfecta siguranta, fara a dauna. Dar, cand incepem sa incalzim mierea pentru a o lichefia concentratia HMF creste. La peste 46 grade pierea isi pierde proprietatile si ramane doar un indulcitor. De aceea nu este recomandat sa indulcim bauturile fierbinti cu miere: sa asteptam sa se mai raceasca si apoi punem mierea.

Marii procesatori de miere detin instalatii pentru „conditionarea” mierii (nu procesarea ei) adica filtrarea mecanica, lichefierea mierii cand este cazul si pasteurizarea ei  (incalzire la 78 grade pentru scurt timp, urmata de racirea brusca). In urma conditionarii, mierii ii creste valoarea comerciala: este clara, lichida pentru o perioada foarte indelungata si nu are niciun microorganism ce ar putea dauna sanatatii (foarte putine microorganisme reusesc sa supravietuiasca in miere). Un astfel de produs este perfect sigur pentru consum, dar nu prea mai este miere. Este un indulcitor provenit din nectarul plantelor daca procesatorul este corect si ce scrie pe eticheta este si in borcan. Din fericire au aparut si procesatori care comercializeaza miere cruda: de obicei este cristalizata si nu a suferit pasteurizari sau incalzire in vederea lichefierii. Pana acum am vazut un astfel de produs spre vanzare doar online. Poate se gaseste si in magazine mai mici cu specific naturist sau in magazinele cu echipamente apicole.

Acum cateva cuvinte despre diversele sortimente de miere de la noi.

Mierea de rapita este prima miere din sezonul apicol si este mierea ce cristalizeaza cel mai repede. Ati putea spune ca primele flori cu potential melifer sunt cele ale pomilor fructiferi. Aveti dreptate, dar pomii fructiferi nu secreta mult nectar, deci mierea aceasta se produce in cantitati mici si doar in zonele cu suprafete mari de livezi; putin probabil ca un apicultor din Baragan sa produca si miere din flor de prun. Chiar daca isi duce stupii la livezile de pomi fructiferi din zonele colinare si de deal, productia ar fi prea mica pentru a acoperi costurile deplasarii . Rapita infloreste de obicei pe la jumatatea lui aprilie, iar mierea trebuie extrasa cat mai repede pentru a nu cristaliza in faguri.

Este foarte important ca in momentul infloririi vremea sa fie prielnica: plantele au nevoie de caldura si umiditate in sol pentru a secreta cat mai mult nectar.

Mierea de floarea soarelui cristalizea ceva mai lent decat cea de rapita si se extrage incepand cu a 2-a jumatate a lui iulie.

Ca o mica paranteza, as recomanda sa se consume cu moderatie mierea provenita din culturile intensive (rapita, floarea soarelui, etc). Aceste culturi sunt tratate cu tot felul de substante pe parcursul ciclului vegetativ, substante care se vor regasi intr-o masura si in miere.

De departe mierea poliflora, in special cea de faneata este cea mai sanatoasa pentru ca se face din nectarul a o multitudine de plante: multe plante din flora spontana a Romaniei sunt plante medicinale si prin urmare nectarul lor e foarte bun. Recomandarea este sa se consume mierea produsa in zonele de deal ale tarii: acolo agricultura mecanizata este mai putin raspandita, fanetele si padurile de foioase predominand. Mierea poliflora se recolteaza incepand cu sfarsitul lui mai.

Mierea de salcam este considerata o miere premium si pretul ei este corespunzator. Aceasta ramane in stare lichida mai mult timp, uneori chiar si un an. Acest fel de miere poate fi consumat si de anumite categorii de diabetici, la indicatiile medicului. Din pacate in ultimii ani cantitatea de miere de salcam a scazut, in principal din cauza vremii nefavorabile din timpul infloririi salcamului: prima jumatate a lunii mai. Daca e frig si ploua mult sau e seceta puternica, salcamul nu secreta nectar.

Mierea de mana sau de brad: este sortimentul de miere care nu se produce din nectarul florilor, ci din secretiile afidelor. Aceasta miere are o culoare bruna, gustul este specific – dulce acrisor si se pastreaza cel mai indelungat timp in stare lichida. Albinele recurg la colectarea acestor secretii in perioadele in care baza melifera este foarte saraca: lunile august-septembrie, de obicei in zona padurilor de conifere, de aici si denumirea de miere de brad. Acest sortiment se produce in cantitati mai mici la noi in tara.

Pe langa aceste sortimente mai sunt si altele (menta, zmeura, coriandru, lavanda, etc.), dar cum spuneam si mai sus, cantitatile sunt relativ mici in raport cu mierea poliflora sau cea de tei.

In primul an de la recoltare mierea poate fi consumata si ca medicament, dupa acest termen, mierea devine doar aliment.

Ca sa tragem câteva concluzii: nu va feriti de mierea zaharisita, nu o puneti in bauturi/alimente fierbinti, nu gătiți cu ea (nu vă gândiți că dacă gătiți copiilor dulciuri cu miere, vor fi mai sănătose) si pastrati-o la intuneric, la temperatura camerei! In timpul iernii, albinele mentin in stup o temperatura cuprinsa intre 25 si 35 de grade celsius, deci mierea se va pastra perfect la aceste temperaturi.

Vara si nu numai mai vad pe marginea drumurilor intens circulate diverse standuri cu „miere”: borcane tinute in soare in plina vara, doar cu miere lichida, chiar si iarna, eventual langa o remorca apicola ce nu a mai vazut albine de ani de zile.

Cum spuneam si mai devreme: feriti-va de mierea din supermarket, mai ales de ambalajele pe a caror eticheta e trecut faptul ca produsul este un amestec din diverse tipuri de miere non UE.

Daca nu aveti vreun cunoscut apicultor, v-as recomanda sa luati mierea de la manastiri, de exemplu, sau din magazinele cu echipamente apicole: de obicei acestea sunt detinute de catre apicultori si sunt sanse mari sa vanda propria miere, o miere cruda si corecta. Sau unde vedeti vreo remorca cu stupi (atenție: în fața stupilor să fie zumzăiala, să vă asigurați că stupii au locatari care să lucreze și nu sunt numai de decor), va puteti opri sa intrebati de miere.

De cativa ani se organizeaza prin diverse orase targuri apicole. Si de acolo se poate cumpara miere adevarata si se poate alege dintr-un sortiment foarte variat. La aceste evenimente nu sunt prezenti procesatori, targurile fiind organizate de diverse asociatii de producatori apicoli, deci „members only”. Targurile apicole sunt locuri numai bune in care se poate intra in legatura cu apicultorii; acestia pe langa miere vin si cu alte produse ale stupului: pastura, polen, capaceala, propolis, laptisor de matca, tinctura de propolis.

Intr-una din rarele vizite printr-un supermarket, am trecut pe la standul cu surogat de miere – ca altfel nu ii pot spune. Las cele cateva poze sa vorbeasca.

Despre cum NU trebuie sa fie cristalizarea. În poze se poate observa că mierea nu a cristalizat uniform. În prima fotografie deasupra este lichidă, iar la baza borcanului este mai solidă, iar în a doua fotografie mierea are un aspec “brânzit”,

 

Pseudo miere de salcam: mierea veritabila de salcam nu are asemenea culoare – aceasta nuanta o au mierea poliflora, de floarea soarelui, de tei. Probabil ”Miere De Salcam„ este numele comercial al produsului (cum ar fi Borsec, Pepsi, Ursus etc) si nu ce se afla in borcan. Însă pentru că, după cum spuneam, mierea de salcâm este considerată un produs premium și are un preț mult mai mare decât alte sortimente, în cel mai fericit caz, borcanul va conține probabil alte tipuri de miere mai ieftină. A se vedea tabelul de la inceput.

Va spuneam despre acest inscris – “Amestec de miere provenită din UE și din afara UE”:

De asemenea, mierea de tei NU are o astfel de culoare bruna (ci o nuanță de galben), iar mierea monoflora nu cristalizeaza in straturi:

Procesatorul din ultima poza este si in topul tabelului de la inceputul articolului. Pe langa faptul ca numai ei stiu ce pun in borcan, pretul oferit apicultorilor pentru miere este unul derizoriu, pret ce ii duce in faliment sigur. Procesatorii cumpara la pret derizoriu mierea premium a apicultorilor nostri, o trimit la export, apoi pentru piata interna importa miere dubioasa non UE (China, Ucraina) sau pun in borcane adaosui artificiale.”

Sper ca acest articol să aducă puțină lumină și să ajungă la cât mai multe persoane, astfel încât să fie mai puțini cei care plătesc zahărul (sau alte substanțe) la preț de miere și cred că au achiziționat un produs sănătos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *