Musaca de cartofi cu linte (de post)

Cel care a inventat musacaua nu cred că și-a putut imagina cum acest fel de mâncare va stimula imaginația multora, cum cartofii vor fi înlocuiți cu vinete (sau vinetele cu cartofi, că cine mai știe cum era rețeta la origini și care sunt originile ei până la urmă), sau carnea va fi înlocuită cu vinete, și vor rămâne cartofii, sau nu se vor pune vinete sau cartofi deloc, dar se vor folosi alte legume, cum carnea se va transforma într-un amestec cu soia, sau ciuperci, sau precum în cazul de față, linte, cum se va pune deasupra un strat de smântână și ouă sau nu se va pune, cum se vor adăuga undeva între straturi sau numai deasupra tot felul de brânzeturi, cum se vor da gospodinele peste cap să inventeze musacaua de post, musacaua vegetală sau lacto-ovo-vegetală, sau numai lacto-vegetală sau…eu deja am amețit. Am mai avut aici, pe blog, o rețetă de musaca de post, cu vinete (aici) și astăzi o încercăm pe cea cu linte, tot de post.

Ingrediente (pentru vreo 4 porții nu foarte mari- tava din imagini):

  • 1 kg cartofi (de preferat roșii, care nu se sfărâmă ușor după fiert. Eu am folosit roșii și un intrus alb);
  • 400 g linte (verde, în cazul meu, dar și roșie este la fel de bună);
  • 2 cepe;
  • 4-5 linguri pesmet;
  • 3-4 linguri bulion de roșii;
  • sare, piper;
  • puțin ulei.

  1. Lintea se pune la înmuiat într-un vas cu apă rece cu o seară înainte de a ne apuca de treabă.
  2. A doua zi se fierbe lintea, se scurge și se pasează (cu un robot de bucătărie, mai fin, sau cu “pisătorul” pentru piure, mai grosier).

3. Se fierb cartofii cu coajă, se curăță și se taie felii.

4. Într-o tigaie se prăjește ceapa, se adaugă lintea și se mai ține câteva minute pe foc, apoi se pune sare și piper.

5. Se unge o tavă cu ulei, se presară pesmet, se pune un rând de cartofi, unul de linte, apoi al doilea de cartofi.

6. Se amestecă bulionul cu o jumătate de cană de apă și se toarnă peste ultimul strat de cartofi, apoi se presară pesmet.

7. Se introduce tava la cuptor și se coace până când nu mai are apă și pesmetul se rumenește frumușel.

Eu musaca în acel fel recunosc că nu am mai mâncat până acum, însă chiar vă recomand rețeta. În mod surprinzător, a fost aproape devorată de copii, care nu sunt de obicei prea dechiși la nou când vine vorba despre mâncare.

 

Sursa: Sanda Marin, “Carte de bucate”, Ed. Humanitas, București, 2009, p. 205.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *