Plăcintă “bucureșteană” cu mere

Duminică dupa-amiază el iese pe Calea Victoriei îmbrăcat în costumul cel bun. Este burlac, dar conștient de calitățile sale și de faptul că încă nu s-a găsit femeia potrivită pentru el. Plimbându-se agale o vede pe ea, insoțită de o doamnă mai în vârstă. Este tânără și frumoasă. Pare o fată educată, pare că este ceea ce caută de atâta timp. Ea îi zâmbește. Este sigur că lui i-a zâmbit. El o urmărește de la distanță. Ea întoarce din când în când capul spre el. El este sigur că îi zâmbește.

Ea împreună cu însoțitoarea intră într-o cafenea. Intră și el și ocupă o masă de unde o poate urmări. Ea se tot uită spre el. El este convins că este o privire “cu subînțeles”. Ea comandă o ciocolată caldă. El comandă, astfel încât să fie auzit, la fel ca domișoara…și continuă se se uite spre ea. La un moment dat, ea și însoțitoarea ei, se ridică și pleacă. El vrea să facă același lucru însă…își dă seama că și-a uitat portofelul acasă și nu are cu ce plăti. Se scotocește disperat prin buzunare, poate totuși l-a pus în altă parte. Ea îi aruncă o privire disprețuitoare și se face nevăzută. El se gândește apoi că oricum nu era atât de frumoasă și sigur nu era demnă de el.

Este o scenă dintr-o nuvelă de Liviu Rebreanu, asemănătoare cu multe altele, dintr-o vreme în care Calea Victoriei era centrul existenței locuitorilor capitalei, locul unde se amestecau întâlnirile, dramele, zâmbetele aruncate “cu înțeles” din trăsuri, certurile, iubirile și visurile….de multe ori năruite la întoarcerea acasă. Ce rămânea din toate aceste? Masa din salon unde aveau loc discuții de cea mai mare importanță pentru familie, cu ceai, ciocolate calde, cafele și…..plăcinte. Aici vroiam să ajung. Aveam nevoie de o introducere. Am găsit rețeta sub această denumire, așa că la fel v-o fac cunoscută și vouă.

Ingrediente pentru aluat:

  • 350 g făină;
  • 200 g smântână;
  • 2 linguri de zahăr;
  • 2/3 pachet de unt la temperatura camerei;
  • puțin lapte, în cazul în care aluatul este prea tare.

  1. Se amestecă toate ingredientele, mai puțin laptele, până se obține un aluat omogen. Mai adăugați puțin lapte la final, în funcție de cât de tare vă iese aluatul, astfel încât să obțineți un aluat ușor de întins și nu foarte lipicios. Se pune aluatul la frigider până este gata umplutura.

Pentru umplutură:

  • 1,5 kg mere;
  • esență de vanilie;
  • 100 g stafide;
  • 1 linguriță scorțișoară;
  • 2 linguri de pesmet sau griș;
  • 2-3 cuișoare pisate (în poză aceia nu sunt gândăcei, ci cuișoare :))

2. Merele se taie cubulețe. Eu le-am lăsat cu coajă cu tot, dar dacă vreți, le puteți decoji. Se amestecă apoi cu celelalte ingrediente. Nu se pun în tigaie să își lase zeama. Pesmetul sau grișul vor absorbi lichidul în exces.

3. Se scoate din frigider aluatul și se împarte în două părți egale. Se întinde o foaie, se pune în tava tapetată cu ulei și făină sau cu o hârtie de copt.

4. Peste foaia de aluat se așează merele, apoi a doua foaie de aluat, care se unge cu un ou bătut.

5. Plăcinta se ține în cuptor aproximativ 45 de minute, până se rumenește frumos, cam așa…

 

Sursa: Radu Anton Roman, “Bucate, vinuri și obiceiuri românești”, Ed. Paideia, București, 2001.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *