Plăcintă cu urdă de capră şi mărar

Vecinul nostru de la ţară vinde nişte brânzeturi de capră senzaţionale. Şi pentru că ultima dată am cam exagerat cu comanda (“Vrem şi noi nişte brânză. Da, proaspătă. Aveţi şi veche? Am vrea şi puţină veche atunci. A, şi urdă? Atunci şi o bucată de urdă”), pofta, ca de obicei, fiind mult mai mare decât stomacul, am rămas cu brânza prin frigider. Am căutat variante să o valorific înainte să nu mai fie bună de nimic, şi mi-am adus aminte de această plăcintă. Eu am ales să o fac fără zahăr şi de aceea am inclus-o la categoria “aperitive”, însă, dacă doriţi, puteţi să o faceţi dulce şi atunci din aperitiv se transformă într-un desert delicios.

Ingrediente:

  • 500 g urdă de capră (evident că la fel de bine puteţi să folosiţi şi de vacă);
  • 500 g făină;
  • 1 legătură de mărar (nu strică mai mult, dar eu m-am limitat la cât aveam disponibil);
  • 250 ml lapte;
  • 12 ouă de prepeliţă sau 4 ouă de găină;
  • 1 pachet de drojdie proaspătă;
  • 1 ceaşcă de ulei;
  • 1 pahar de zahăr (opţional);
  • esenţă de vanilie.

  1. Se face o maia din drojdie, puţin lapte cald, o mână de făină şi o linguriţă de zahăr şi se lasă la cald. Înainte…

…şi după (cât pe ce să o pierd pe masă)

2. După ce a crescut suficient, se pun într-un vas mare restul de făină, de lapte, 6 ouă de prepeliţă sau 2 de găină, ulei, puţină sare şi dacă aţi ales să fie dulce, 2 linguri pline de zahăr, şi apoi se adaugă maiaua.

3. Totul se frământă, până obţineţi un aluat nici prea tare, nici prea moale, care se pune la dospit. Din nou, înainte…

…şi după

4. Urda se amestecă cu mărar tocat, restul de ouă, esenţa de vanilie, şi eventual, restul de zahăr.

5. După ce aluatul a crescut, se împarte în două (partea de deasupra să fie puţin mai mică decât cea de dedesupt pentru că va creşte mai mult) şi se întind două foi.

6. Se aşază în tavă prima foaie, se pune umplutura de urdă, apoi a doua foaie şi la final se unge cu ou.

7. Se introduce tava în cuptorul preîncălzit şi se coace până aluatul devine pufos şi uşor rumenit deasupra.

 

Sursa: Radu Anton Roman, “Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, p. 698.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *