Șnițel unguresc – rețetă din 1902

Suntem la începutul secolului al XX-lea, iar Doamna Comsa S. Ecaterina (doctor), în urma experienței dobândite la școala de menaj Damen-Știft din Viena scrie o carte numită “Buna menajeră”. Vă las mai jos câteva cuvinte din carte, care sigur vă vor face să zâmbiți.

“O bună gospodărie, este una din condițiunile esențiale pentru bunăstarea și fericirea familiei. Bărbatul adună cele necesare traiului, iar buna lor întrebuințare și întreaga economie interioară a casei este de competința și atribuțiunea femeii. Femeia, ca o albină silitoare, chiverniseste, prelucrează și împarte, după trebuință, cele adunate. Prima datorie a unei bune gospodine este știința și îndemânarea de a pregăti hrana necesară, fie ca să poată pregăti ea singură – la nevoie -, fie ca să poată conduce și exercita un control serios asupra acelei persoane, care pregătește mâncărurile. Căci dela felul alimentelor și dela modul de a se hrăni atârnă, în prima linie, sănătatea tuturor membrilor familiei și în special buna educațiune fizică a copiilor, care este temelia educațiunii morale și intelectuale.”

Ce ziceți? Are sau nu dreptate doamna? Eu zic ca în parte, chiar și în zilele noastre, are dreptate.

Și rețeta de șnițel unguresc:

Ingrediente:

  •  6-7 felii ca degetul de groase dintr-o pulpă de vacă;
  • câteva felii de slănină;
  • 3 cepe;
  • 15-20 linguri supă de vacă (în lipsă, e bună și apa);
  • piper;
  • sare;
  • o lingură ulei pentru prăjit;
  • 2-3 linguri oțet.

1. Se bat feliile de carne cu ciocanul de șnițele și se sărează.

2. Se toacă mărunt feliile de slănină și o ceapă și se amestecă cu puțin piper.

3. Din amestecul de mai sus se pune pe fiecare felie de carne, apoi se rulează și se leagă cu câte o sforicică.

4. Se prăjesc, dar numai pe jumătate, 2 cepe tăiate mărunt, într-o lingură de ulei, apoi se adaugă sulurile de carne, 2-3 linguri de oțet și 10 linguri de supă de vacă. Se acoperă cratița și se lasă să se frigă înăbușit timp de o oră și jumătate. Din când în când se mai adaugă supă de vacă sau apă, când scade.

5. După ce sunt fripte, se scot pe o farfurie și se iau sforicelele cu ajutorul unei foarfeci. Se servesc cu cartofi prăjiți, cu ceapă sau varză călită (recomandarea cărții de bucate).

 

Sursa: Daniela Ulieriu, Doina Popescu, “Trei secole de gastronomie românească – de la muhalebiu și schembea la volovan și galatină”, Ed. Paralela 45, Pitești, 2018.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *