Supă de chimen – rețetă din anul 1902

Vă spuneam pe pagina de facebook că am găsit o carte mai mult decât interesantă. Este o carte de bucate și nu numai. O carte plină de povești despre vremurile de altădată, despre obiceiuri (gastronomice și nu numai), despre personaje care au avut între multe și diferite alte preocupări, și pasiunea de a găti. Rețetele sunt nu pur și simplu înșirate acolo și împărțite pe categorii, ci acestea țin cont de perioada căreia aparțin, de zona unde au luat naștere și bineînțeles, de cei care le-au creat. Cartea se numește “Trei secole de gastronomie românească – de la muhalebiu și schembea, la volovan și galatină” – ultimele cuvinte din titlu reprezintă nume de rețete. Vă spun în cazul în care unii dintre voi (mai bine zis, dintre noi) nu au auzit de ele până acum.

Zilele trecute m-am oprit la o supă de chimen. Dar mai întâi, o introducere parcă făcută de o mașină a timpului:

“O față de masă albă, brodată cu flori tot albe, din mătase sălbatică. Cești de porțelan pictate delicat cu auriu și albastru aduse din Limoges și lingurițe de argint. În dreptul ceștilor, în câte un pahar de cristal, apă rece pentru musafiri. Boabele strugurilor de Malaga reflactă dulceag lumina de chihlimbar a după-amiezii, lângă smochine, portocale, caise și piersici, toate pe o impozantă fructieră din argint care tronează în mijlocul mesei. Hortensii albastre tăiate scurt, abia ivite din două coșulețe. Tarte pufoase, o compotieră plină, un platou cu prăjituri mărunte, două zaharnițe de argint și câte o chisea cu spumă de frișcă. La fiecare cap de masă, dintr-un paner acoperit cu un șervețel transparent de borangic, se ițește un cozonac. Două rânduri de tacâmuri lustruite și aranjate cu o precizie milimetrică; șervețele albastre asortate cu florile și prinse cu inele aurii în ton cu farfuriile.

Suntem în 1902…Toalete de epocă, papioane “gata înnodate”, râsete, clinchet și raze de lumină încrucișate de la pahare.”

Rețeta a fost culească din cartea “Buna menajeră” a doamnei Ecaterina Doctor Comșa, despre care aflăm că este un adevărat muzeu al gastronomiei, și apoi prezentată în cartea amintită mai sus. Această supă se găsește între alte 100 de rețete de supe și ciorbe, unele dintre ele foarte cunoscute, precum ciorba de perișoare sau supa cu găluști, altele, pe care nici măcar nu ni le-am imaginat (“supă cu tăiței din cletite coapte, supă de urechiușe, supă de mânătărci imitate, supă cu cârnăței de creieri, supă cu cornuri de orez, supă neagră, supă de bere, de vin, supă cu ștrudel de măruntaie, supă cu cârnați din tocătură, supă de ciocolată, supă de chimen”).

Am ajuns și unde vroiam. Să ne ocupăm astăzi de supa de chimen.

Ingrediente:

  • 2 cepe;
  • 2 morcovi;
  • 2 rădăcini de pătrunjel;
  • 1 legătură de pătrunjel proaspăt;
  • 4 linguri de făină;
  • 4 linguri de unt (circa 50 g) + încă 1 – 2 linguri pentru prepararea crutoanelor;
  • 2 linguri de semințe de chimen;
  • 4 gălbenușuri de ouă de găină (eu le-am înlocuit cu 16 gălbenușuri de ouă de prepeliță);
  • 4 linguri de smântână (pe care am uitat să le adaug în poză);
  • câteva felii de pâine care vor fi transformate în crutoane.

  1. Se toacă bucăți mari legumele și se pun la fiert în 4 litri de apă clocotită.
  2. Când legumele sunt aproape fierte (după circa 20 minute), se pregătește un rântaș din unt și făină, bine rumenit.

3. Se adaugă rântașul în supă, împreună cu cele două linguri de semințe de chimen și se mai lasă să fiarbă 10 minute. În acest moment supa poate fi oprită.

4. Supa se strecoară și ce rămâne în sită se pune în blender, împreună cu pătrunjelul tocat, apoi se încorporează din nou în supă pentru a obține o consistență cremoasă.

5. Cât timp supa este încă fierbinte, se bat gălbenușurile de ouă cu smântâna, se adaugă câteva polonice de supă fierbinte, apoi se pun și ele în supă. Nu se mai pornește focul. Se adaugă sare și piper după gust.

6. Se taie feliile de pâine cubulețe, apoi se prăjesc în unt.

Ce am făcut eu diferit față de rețeta originală? Am adăugat legumele fierte și pasate în supă. În cartea de bucate se spune că supa se strecoară și se păstrează numai zeama. Mie însă mi s-a păcut că va fi mult mai gustoasă dacă păstrez legumele…și a fost. Este o supă foarte aromată, care mie mi-a mai dat niște idei. Aș încerca ca data viitoare să adaug niște ciuperci pleurotus și să îi dau aspectul unei ciorbe de burtă…fără burtă.

Poftă mare! Este cu siguranță ceva ce trebuie să experimentați!

 

Sursa rețetei și a textului între ghilimele: Daniela Ulieriu, Doina Popescu, “Trei secole de gastronomie românească – de la muhalebiu și schembea, la volovan și galatină”, Ed. Paralela 45, Pitești 2018.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *