Varză cu tăiței (de post)

Prima dată am auzit de varză cu tăiței (sau tăiței cu varză, depinde din ce punct de vedere priviți problema) acum mai mult timp, la o colegă de serviciu și recunosc că m-a surprins puțin denumirea. Nu mă gândisem până atunci să combin varza călită cu tăiței. Zilele acestea, la rândul meu, am stârnit și eu aceeași uimire printre colegele care au auzit pentru prima dată de tăiței cu varză. În căutarea rețetelor de post am găsit-o și pe aceasta și amintindu-mi de colega care mai demult îmi spusese despre ea, m-am gândit să o încerc și eu.

Aș putea să o compar cu niște sarmale de post sparte. Sau, și mai aproape, cu o varză a la Cluj de post, unde orezul a fost înlocuit cu tăiței. Gustul este asemănător, dar textura tăițeilor mi s-a părut că face ca rețeta să fie mai “interesantă”.

Nu este mare lucru de făcut pentru a avea acest fel de mâncare la masă, și în post, mi se pare chiar o alegere inspirată.

Vă trebuie:

  • o varză de dimensiune medie;
  • 300 g tăiței (de post, dacă doriți ca rețeta să fie de post);
  • 300 g pastă de roșii;
  • o ceapă;
  • puțin ulei;
  • sare și piper;
  • opțional, câteva frunze de davin sau alte ierburi cu care vă place să dați aromă verzei.

  1. Se taie varza ca fideluța, apoi se pune într-un vas mare, împreuna cu ceapa tocată mărunt și uleiul, să se înmoaie. Se adaugă sare și piper (acestea nu trebuie să lipsească, ajutând varza să își lase sucul propriu).

2. După ce varza s-a înmuiat puțin, se adaugă pasta de roșii, frunzele de dafin sau celelalte ierburi pe care le-ați ales și se mai lasă la foc până scade tot sucul.

3. Între timp se fierb tăițeii în apă cu sare, conform instrucțiunilor de pe pachet, apoi se scurg și se amestecă cu puțin ulei.

4. După ce și varza a scăzut suficient, se pun într-un vas pentru cuptor, uns cu puțin ulei, în straturi, varză – tăiței – varză – tăiței – varză.

5.  Vasul se introduce în cuptorul preîncălzit și se coace până când stratul de deasupra de varză se rumenește.

Este foarte bună caldă, cu puțină mămăliguță, așa cum îi stă bine de obicei unei verze.

 

 

 

Sursa: Sanda Marin, “Carte de bucate”, Ed. Humanitas, București, 2009, p. 234

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *